S-a manelizat natura
17 iunie 2013 9 comentarii
Două ciori batrâne-n iaz Maneliste și zburlite, Într-o clipă de răgaz S-au vorbit să se mărite. -Fată! eu la nunta mea, mă voi plimba cu trăsura! Moda! lumea, vrea – nu vrea S-a manelizat natura Ce îmi pasă de-ngâmfații, elefanții! Când aripile-mi așează, pe spetează și mă plimbă prin jivine dă feline, tocmai regele maneli Don Bocelli? -Haolooo!! Guță, Guță, fără număr.. șapte stele pe un umăr de n-ai auzi n-jurata ce rostește afumata, creponata și cutata, condamnata, crăcănata, fără număr, avortata Doamne, tântă lighioană Proastă, ce-nfloresti ca macu De te-ar auzi săracu Te-ar beli ca pe-o banană Vocea lui cea cristalină Tu tâmpito o compari Cu o șleatcă de măgari Înecați cu margarină? -Fată, Dar tu chiar nu știi de glumă! Hai că-i bună! Ca o gumă… Și n-apucă să termine. Că din albastrului cer Le înșfacă pe „termite” nedormitul Connect-r. -Ah! Marite frate negru Ne halești de fete mari? Razvratitule celebru Renegat de cocalari Îndrăznești să ne omori pentru ca iubim maneaua? Aci s-au produs erori fi-ți-ar ochii albi ca neaua! -Tuciurio, șezi pe burtă! Orice vară-i vară-mea… Două ciori vorbesc de nuntă? Mai dă-vă-n dragostea mea!