Un om!


– A coborât din tractor, s-a așezat la roata lui căutând puțina umbră și,  a murit!  A lăsat în urmă, patru copii și o femei văduvă. Dumnezeu să-l odihnească!

Procurorul nota cele auzite în carnetul său facând semn politistului, oarecum absent, că e randul sau să-i ia martorului, declarație scrisă.

S-a întamplat acum câteva zile. Era vecinul meu, ‘nea Petrus, om la 58 ani. E un dezastru pentru familia îndoliată, pentru prieteni, cunoștințe, vecini și totuși ni se întamplă, mai devreme sau mai târziu, tuturor. Întotdeauna viața este însoșită de moarte, face parte din ea. Este, daca vreți, ultima reprezentație, actul final al unor vieți zbuciumate, pline de frământări și neajunsuri, pentru foarte mulți dintre oameni. Și totuși, moartea împietrește inimile tuturor.

Mă întreb, de ce iubim doar o parte din viață îngrozindu-ne de ultima parte, finalul ei inevitabil?

Pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să mă nasc, iar dupa ce m-am nascut, nu m-a întreabat nimeni dacă vreau să mor. Nu m-a intrebat si nici nu o s-o facă cineva vreodată cum nici eu n-am să întreb vreodată pe cineva, pentru că, fără să ne dăm seama, toți știm că vom ajunge acolo, pentru că, conștientul ne spune că ceea ce traim în prezent, ceea ce am gustat, pipait, e normalul și  că orice nu cunoaștem, nu am vazut și nu am gustat ne poate crea neplaceri. Acesta este instinctul, uneori urmat de plăcuta resemnare:

“dă-mi mâna ta prea mult muncită şi hai să trecem amândoi cu fruntea sus dincolo de orizont să râdem cu poftă atât cât mai putem de glumele trăite împreună”    Dincolo de amprente

Am scris cu ceva timp în urmă o poezie, mânant tot de aceleași framântări. Iată un fragment:

iar ea cea care îmi suflă-n ceafă/ va necheza haotic/ spunându-mi fără încetare/ şoapta din fântâni/ de mult secate/ e liniştea ce te va cuprinde/ şi te va arde până la cenuşă
un murmur e cuvântul/ ce sună a mirare/ culori complementare/ uitate într-o vitrină/ altar de vorbe si/gânduri ostenite/ sunt rente viagere/ primite pe sub mână
slogan isteric/ se aude-n depărtare/nu tulburaţi tăcerea /din muc de lumânare/ şi nu călcaţi pe iarba/proaspăt încolţită

Am încercat, pentru a nu știu  câta oară să-mi explic că, în momente nefericite, ceea ce pentru unii este o tragedie ( martorul, coleg cu defunctul, care relata procurorului cele întamplate) pentru alții ( polițistul oarecum absent – el își facea doar meseria ) este ceva normal. Dar ce fel de normalitate? Oare e normal pentru că percepe corect sensul vieții sau doar că meseria l-a facut imun la astfel de întamplari?

Explicația mea ar fi una simplă: Oamenii se atașează de oameni, de lucruri, de obiecte, de locuri. Oamenilor le este milă de semenii lor, de ființe, în general, asociind neființa cu nefericirea, cu tragedia. ( A murit, saracul! ).

Și asta mă face să mă înfurii, să devin neputincios și neîmpăcat cu acest gând. Mi se întamplă pentru că și eu, ca toate ființele, iubesc, mă atașez și îmi este milă.

Și pentru că titlul gândurilor mele este titlul poeziei lui Octavian Goga, e normal să atașez câteva versuri care dor al dracului de mult:

Se zbate-n sfeşnic lumânarea

Şi moare-n stingere domoală

A adormit în lacrimi baba,

Şi capul i-a căzut în poală…

Prin geamul spart clipeşte luna,

O clipă numai se arată,

Şi-n perna ei de nori ş-ascunde

În pripă faţa ruşinată…

Un popă-n grabnice tropare

Te va petrece dimineaţă,

Şi poate nimeni nu va plânge

Plecarea asta din viaţă…

De lângă şură, răzimată,

Te va privi muncita sapă,

De-ar şti vorbi surata bună,

Amar te-ar prohodi la groapă:

O viaţă-ntreag-am fost tovarăşi,

În ploi şi-n arşiţă de soare,

De truda palmei tale aspre

Eu m-am făcut strălucitoare.

Anunțuri

One Response to Un om!

  1. JK Bevill - Lost Creek Publishing says:

    Reblogged this on lost creek publishing.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

D-ale copilăriei

"Toţi fugim după copilăria noastră. La 12 ani fugim după zmee. Pe urmă fugim după sufletul nostru de copil". (Francis Blanche, 1921 -1974)

Alioşa

File de jurnal

Scherben

franturi...farame...

I'm feeling free RO

Ce nu văd alţii vedem noi

Bucăți de fictiune

A topnotch WordPress.com site

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Dor De Dragoste

Despre viaţă. Proză, poezie şi imagini

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Silent Musae

Nopti albe, zambete si puf de perna

Ieri Azi Maine

Parerea omului obisnuit despre ziua de ieri, care a fost, ziua de azi, pentru ca o traieste, si ziua de maine in care crede cu tarie ca va fi una deosebita.

Daniela Blog

poezie, literatura, calatorie, amuzament

Stropi de suflet

Aurora Georgescu

morningcoffee.ebloguri.ro/

Cuvinte dintr-o ceasca de cafea

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

homemadebyelena

homemadebyelena

dear enemy

A topnotch WordPress.com site

Littlebutterfly

un fluture cu aripi colorate

OAMENI ŞI ŞOBOLANI

Ori că ninge, ori că plouă mi se rupe fix în două

AdrianHalpert.com

Jurnalist 24/7. Idei. Opinii. Dezbateri. Life

Marius Craciun Photography

Pasiunea mea,fotografia!

Q-zone

Despre ce iubește Q.

Zwischen uns sei Wahrheit!

Laborator de idei...

valeriu dg barbu

©valeriu barbu

Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare

Crâmpeie de viaţă, adunate de pe la Turda - Câmpia Turzii şi satele dimprejur

Blogul EDITURII EXCELSIOR ART

CARTEA – PRIETENUL CARE NU TRĂDEAZĂ!

Pentruvoi's Weblog

Blogul reflectiilor despre viata

daniela maria marin

Motto: Iubirea de cunoastere fara de cunoasterea iubirii este suferinta.

evisionturism

Stiri si articole din turism pentru specialisti

revelatiinesfarsite

Just another WordPress.com site

caleaspretine

Dezvoltare personala

Popas pentru suflet

Cristian Ionescu

Gabriela Savitsky

Nihil sine Deo

Adrian Mangu

blogger civic și literar

La taifas cu Radu

Cabinet de psihoterapie integrativă dr. Radu Albotă

Eu Sunt

Dumnezeul meu, eu sunt de vina, caci nu sunt vrednic de iubirea oamenilor.

nespusdemult

Infinit si alte nimicuri

Zâmbetul Soarelui

Un blog de Sorina Chirilă

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

fotografia cuvântului rostit

fiecare fotografie are o poveste...şi o poezie!

%d blogeri au apreciat asta: